De ce cititorul de ecran nu citește câmpurile formularului meu?

De ce o etichetă vizibilă nu contează întotdeauna

Un cititor de ecran nu citește un câmp de formular atunci când eticheta care se găsește acolo nu este legată programatic de acel câmp — textul este pe ecran, dar în codul sursă lipsește referința de care un cititor de ecran are nevoie pentru a conecta eticheta și câmpul. Aceasta se întâmplă de obicei deoarece atributul `for` al etichetei nu se potrivește cu `id`-ul câmpului de introducere, deoarece eticheta nu înconjoară câmpul în markup, sau deoarece a fost folosit doar un placeholder în loc de un element etichetă real. Pentru ochi, formularul arată complet în regulă; pentru un cititor de ecran, câmpul este fără denumire.

Acest tip de eroare poate fi detectat în mare măsură automat: o scanare observă dacă un element etichetă lipsește sau nu indică către câmpul corect, și dacă un câmp are doar un placeholder în loc de o etichetă. Ceea ce o scanare nu evaluează este dacă textul etichetei care se găsește acolo indică cu adevărat ce cere câmpul — o etichetă cu textul "câmp 1" este legată corect din punct de vedere tehnic, dar nu transmite nimic semnificativ unui utilizator. Această evaluare rămâne munca umană, chiar și atunci când conexiunea în sine este corectă.

Unde apare aceasta în WCAG 2.1

Această cerință decurge din WCAG 2.1, cadrul de evaluare în care EN 301 549 se traduce în practică: criteriul 1.3.1 (Info and Relationships) cere ca relația dintre o etichetă și câmpul său să fie stabilită și programatic și nu doar vizibil, criteriul 4.1.2 (Name, Role, Value) cere ca fiecare element de formular să aibă un nume care poate fi citit de software — inclusiv de un cititor de ecran — și criteriul 3.3.2 (Labels or Instructions) cere ca un câmp să aibă în general o etichetă sau o instrucțiune. Împreună, aceste trei criterii determină dacă un câmp de formular este recunoscut și utilizabil pentru cineva care folosește un cititor de ecran.