Se aplică legea privind accesibilitate și pentru site-urile B2B?

O webshop pur comercial cade adesea în afara sferei de aplicare

Un site web sau un mediu de conturi care vinde exclusiv altor întreprinderi cade în majoritatea cazurilor în afara sferei de aplicare a Directivei europene privind accesibilitate. Directiva (UE) 2019/882 nu leagă acoperirea comerțului electronic de tipul de întreprindere care vinde, ci de întrebarea dacă cumpărătorul este consumator: o persoană fizică care comandă în mod privat, nu o altă întreprindere care achiziționează. O platformă în care doar clienți comerciali cu acces la cont plasează comenzi — achiziții între întreprinderi, fără comenzi private — nu cade, prin urmare, de obicei sub categoria serviciilor de comerț electronic din directivă, chiar dacă etapa de comandă și fluxul de autentificare arată tehnologic la fel ca la o webshop pentru consumatori.

Aici sunt pe loc două nuanțe. În primul rând, această distincție se aplică pe serviciu, nu pe întreprindere: dacă un site vinde atât întreprinderilor, cât și persoanelor fizice, atunci partea orientată către consumatori — etapa de comandă și fluxul de autentificare pe care îl parcurge un client privat — cade pur și simplu sub directivă, chiar dacă cea mai mare parte a veniturilor provin din B2B. În al doilea rând, scutirea pentru microîntreprinderi (mai puțin de zece angajați și cel mult doi milioane euro venit anual) este separată de aceasta: acea scutire se aplică pe baza mărimii furnizorului, nu pe baza tipului de client. O întreprindere mare care vinde exclusiv B2B poate, prin urmare, să cadă în afara sferei de aplicare pe alte motive decât o microîntreprindere care vinde consumatorilor. Situația exactă care se aplică unui anumit site este cea pentru care este destinată verificarea sferei de aplicare.

De unde rezultă aceasta: definiția serviciilor de comerț electronic

Această distincție rezultă din Directiva (UE) 2019/882 însăși: dispoziții privind sfera de aplicare și definiția serviciilor de comerț electronic leagă obligația de servicii oferite în vederea unui contract cu un consumator, nu de tipul de întreprindere care furnizează sau primește serviciul. Pentru formularea precisă și pentru celelalte categorii de servicii pe care directiva le acoperă în afara comerțului electronic, textul complet al directivei este prima sursă la care trebuie revenit.